Unde esti, Elohim?

Oasele-mi striga departarea, zambetu-mi trist imi sfasie marea de lacrimi...
Elohim, lumea-i plina de patimi,
Sufletele-s umbre
Clipele-s tampe
Umbletul absurd...

Nu mai alergam intru infinit cautand incercarea de lumina
A sufletelor ce vor sa vina...
Nu te mai cautam in pustiu...
Respirarea adanca
Se naste din sicriu...
Noi miseii,
Noi praful si pulberea
Sperantelor Tale,
Noi, Elohim,
Am inventat asteptarea ce te-a vazut mort
Pe cand noi muream pentru tot
Am distrus speranta, Elohim
Ca sa stim...

Unde esti Elohim?
Amintirea existentei tale
Ne poarta catre acelasi drum pustiu
Nu ne mai impreunam mana cu vis
Nu ne mai strigam intru asteptare
Ceasu-i tarziu...

Asemena umbletului fara de capatai
Inventam respirarea departe de Crezul Tau
si ne mintim ca-n lume nu exista Dumnezeu...

Unde esti Elohim?
Am frant totul ca sa te stim..
Pustiu, pe aripile indoielii te risipim...

Nu ne mai stim, Elohim, Elohim!!