Despre nimic

Ciudat, cum se reduc toate cele cate sunt, la cateva cuvinte..Maini lunecand speranta intru negasit si asteptari ce par a se hrani cu timp.N-am cantarit vreodata ce inseamna "noi"...am crezut ca e o simpla joaca redusa de la 2 la 1, de la multi, la niciunul...N-am cumpanit vreodata la ce-ar putea sa-nsemne a te vedea prin altcineva, altceva fiind, prin tine...Am crezut ca-i doar o alergare stupida, trisand in jocul asta perpetuu, cu ochii inchisi, cand 2 se facu unul iar "noi" eram ucisi.De ne-am ascunde sub ploaie, atat, jocul asta umed s-ar preschimba-n tacut...Dara, vezi tu, cand Unul nu se mai cauta pe sine, nici cel de-al doi-lea n-ar avea ceva de gasit...Asa ca, sa continuam in a ascunde suflete pe care primul sau al doi-lea le va avea de gasit.Incep numaratoarea, cu fata la zid: o suta, doua sute, trei sute...o mie. Cine nu va fi gata, viata va sti sa il faca sa fie gata...invatam pe parcurs...Ce, pasarile stiu sa zboare din prima?Pun pariu pe cat vrei tu ca pasarile ce au invatat sa zboare au picat de zeci de mii de ori din cuib...cele ce n-au picat, au murit...n-au avut din ce anume sa invete...
Ultimul scapa turma de suflete!!!!
Tre sa semnezi fara prea mare formalitate in coltul din dreapta jos, ca esti de acord cu tot ce ti-am spus, si-apoi toate vor fi ale tale...
Vad ca te miri...Cum, nu intelegi cum toate cate au fost si toate cele ce vor fi, prin insemnele astea ridicole, se transforma in ceva ce-ti apartine?Ei bine, de nu le vrei, da-le te rog altcuiva, caci asemenea tie nici eu nu le vreau, nu le mai vreau...
Cand Doi se facu Unul, ceasul urla-n timpane ca nebunul...si nu am mai fost ai nostri.Doi alerga departe de Unu,neuitandu-se-n urma, alerga dintr-o gluma facuta sortii...Lui Unu nu-i mai ramasese decat numaratoarea, cladita peste el, singurul care nu se abate, care nu se teme, care n-a incetat niciodata sa se mire ca iarba-i iarba, ca cerul e cer, ca totu-i pre inalt cladit fiind din neadevar...
-Final de povestire-

sau...poate ca nu,cine stie?
Unu(l) inca mai alearga, Doi inca nu se stie pe sine...
Spate-n spate stand, tacand, privirile s-or intalni mai greu inconjurand pamantul...dar asa, privirea ce-i atat de departe, ce nu-mi strabate clipa, s-o intalni mai lesne cu a mea..

S-am auzit glasul metalic al timpului,
ce-mi ducea dorul ca un nebun...
trenul absurd gonea intruna
si nu ne-am mai vazut...

Am urmat cursul lucind sub uitare,
sinele, sageti se dezveleau,
implantand veninul sub aripa grea.

Sufletului

Nu-i bai Muritorule, nu-i bai...

Muntii se trecura, ape imi cursera,

iara tu stai.

Nu-i bai Secetosule,nu-i bai...

Gura crang iti seamana,

Mana mi te leagana,

Jocul mi te spulbera,

Iara tu stai.

Nu-i nimic Suflete, nu-i pierzare...

Aur se loveste de genunchi,

Padurea-mi creste-n rarunchi,

Muntii, alti munti mi te macina...

Si toate, Suflete, Netraitule,

Pe o pagina!

Nu-i bai mritorule, nu-i bai...

Muntii se trecura, ape imi cursera

Nu-i asa ca nu-i asa?
Ce-ar putea a ne priva
de dureri?
Mainile indeparatam stingheri...
Toate-mi sunt doar mangaieri
prea tarzii.

Rogu-te, draga cetitorule,
a nu fi prea iute la manie
atunci cand te vei apleca spre a-ntelege cele cateva randuri...
caci, vezi tu,
ele nu sunt decat semne menite a trada idei si simtiri ce poate asemeni tie am avut...

G-V.M

suflete flamande roiesc spre neant.Ochii ii tin inchisi, mainile intinse intr-o cautare nebuna a cerului ce nu imi mai creste in vine, zile senine si cate ceva din privirea, zambetul tau...
Umblet fara de zgomot, aripi fara de zbor...Unde se duc toate cand mor?

Inger

Cum e sa fii ingerul cuiva
si sa nu o stii...
Si cum ar fi, dac-ai afla-ntr-o
buna zi ca exist
pentru tine?

Ai rade..si-atunci,
de ce nu razi acum copile?

Ai plange pentru timpul pierdut?
Iti spun sa razi de-acum...
si de nu poti,gandeste ca in lume,
cineva a plans prea mult pentru tine,
pentru ca tu sa-ti schimbi astazi
surasul in stropi de uitare...

Si spune-mi, Ingere,
cand voi putea,
sub aripa-ti de vise
sa adorm si eu?

Nu ne mai suntem

Nu ne mai suntem
ai nostri muritorule,
nu se mai implanta cer in stele,
nici umbra arzanda dorintei mele.


Nu mai suntem copii
Uitatule!
Veci se strigara
In camp alergara,
Unde de vara
Inspre verdele crud


Nu ne mai sunt
Toate de-o era
Nimic nu ne spera
Ca vom mai fi...


Unde-s secundele,
Multele,Mutele..
Muntele albastru de dor-pribegii...
Nu ne mai suntem, Neasteptatule,
decat carunte urme de-o zi!
Nu ne mai suntem ai nostri copii!

Pasari albastre cad din cer...

"Asemenea fiind altcuiva eu nu voi mai fi,

caci un lucru asemenea altuia nu exista"

Se cutremura gandul de atata neadevar...Pluteste in aer mirosul unui carnagiu al ideilor,speranta umbla legata la ochi si absurda intr-un nicaieri,intru nimeni, si cu toate acestea cerul inca mai picura secunde sub forma de ploaie...De se va opri..O,Doamne de se va opri...mi-e teama ca cerul nu va mai ascunde in el nicio clipa si pasari albastre se vor roti in cadere pictand aerul cu cea din urma respirare sonora...