As vrea sa scriu intr-o noapte pustiul,
sa il citesc si sa-l astup din nou...
as vrea sa rup intr-o clipa tarziul
mangaind ne-ncetat chipul tau.
As vrea sa fiu o carare spre umbra,
la capat de viata rotind dintr-un dor
sa nu-mi fie zarea marunta si sumbra...
sa nu-mi fii un chip ratacind - Sburator...
As vrea sa ma nasc intr-o era de ingeri
negand carnea, graiul si osu-mi absurd
ce nu s-a-mplantat decat pentru plangeri...
in tot ce n-a fost sa imi fie prea mult...
Dar' apoi de am fi precum gandul se-mparte
in vis si viata cazuta-n noroi,
cum ar putea iubirea strabate
departarea nebuna ce am pus intre noi?
Si de m-as naste a mea pe vecie,
n-as sti sa m-ntorc-nspre ce-am cautat
mi-e mana obosita si pustie,
mi-e versul lovit de cuvinte - sarac.
Chem vantul sa-mi astupe fiinta moarta..
Desertul aducand in el taceri,
rescrie-n minte chipuri d-alta data
pe fire de nisip -n spre nicaieri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu