- Mie, cea care voi fi...exista -
Timpul ne traieste in sinea-i distant.Ne curgem clipe asemenea apelor peste pietre, trupul ne tradeaza vremea, insa noi, sarmane fiinte, ne credem nemuritori.Sezum aici, fara regrete, fara de grai povestind despre ceea ce va sa vina, o dulce lumina ne-mpresoara tacerea si parca stam, stam de veacuri.Nu asteptam nimic...Eu nu mai sunt eu, tu nu mai esti tu, nu ne mai intelegem cuvintele ce definesc acel "tu" sau "eu"...Candva am fost "unul"...mi-ai soptit temator din priviri...Candva am fost timp, candva n-a fost sa fie nori ci numai ploaie absurda, calduta, marunta in luni fara de sir, cand tu, trup , iar eu simtire, ne-am despartit pentru a fi "doi" si "unul".
Totul e mai lin acum, Suflete scrum...Nu-i inserare, nu-i departare, nu-i decat aici si acum.
Ne petrecem...asa, ca de inserare de suflete...Eu nu am timp, tu esti cel fara de care timpul nu curge...Cand el nu te are pe tine, nici eu nu il am pe el...E un cerc vicios acesta din care poate ca nici nu vreau...Sunt inca tanar!striga el cu indarjire.N-am apucat a spune ceea ce sunt menit a trada...Sunt inca vesel, nu ma alunga!
Iara nu pentru doi se facu totul...Sufletul, netotul striga a pustiu...E atat de departe, atat de tarziu...
Nu ma impietri, n-ai sa poti smulge fara de mine hainele sublime ale indiferentei! Spuse el prezentului, mereu grabit, mereu al altuia, ce nu l-a auzit...
Inca tanar si vreau sa ma lepad de ceea ce n-am dorit..." a fi"!
Ma-ntorc in mine si nu ma vad zburand...Piciorul stang mi-e inca legat de simplul gand "azi sunt".
Sunt tanar si liber ca sa ma eliberez...inca tanar sa visez, inca devreme sa spun c-am fost...mult prea tarziu ca sa alung din mine gandul prost...
