ma-ntorc in mine!

Am pastrat in amintire sarea lacrimii din colt, depasita de-o iubire fara rost.
Am crezut in nemurirea glasului ce de un veac ma purta in amagirea visului zeului slab.
Si de-am iubit, ce are a face cu tot ce n-viata m-a cladit?
Sunt muritor, o, dati-mi pace, nu-i chip din tot ce mi-am dorit...
De am visat trecerea lina, a fost doar zbor, nimic mai mult...Traim in secol de lumina...Sunt om curgand, tarana, vant!
De am tradat din secoli tipat, n-a fost al meu, ci doar trup bland, curgand in aripi ne-nfricate, dulce mormant.
N-am asteptat nasterea lumii, ci m-am creat fiind al meu, am dat glas timpului si urii spre a ma vindeca de zeu.
Nu cred in patimi si iubire, se trec asemeni norilor curgand, traiesc o clipa de-amagire in vieti fara de rand.
De ne vom intoarce-n noi, vom fi simpli trecatori, nestiind al cui rastimp sa purtam in suflet balnd, al cui tipat sa zbieram, al cui cant sa-l ingropam...
De ne vom intoarce-n noi, vom fi cioburi vechi, strigoi, vom purta in piept tacerea ce ne-a amutit candva...
Nu vom sti "a exista"...
Suflete, de ne-om priva candva de noi...



P.S. - pentru ca n-am incetat nicicand a iubi ideea de a iubi ceva ce nu va fi asemenea mie vreodata.
Stii sa iubesti?
Te-ntreb pe cine...De nu pe mine...Pe cine ai sti?

Tie, desi sufletul imi zbiara numele altcuiva...

intaiul gand spre "a exista"

In absurd traind totul, te redescoperi in tine fiind al tau, ca si cum n-ai fi parasit trupul, gandirea, timpul tau...
Sunt eu, al aceluiasi os, gandind piezis, intors pe dos...
N-am parasit starea nicicand pentru "a fi".Iluzia clipelor ma purtau tarzii spre nimic.Realizez ca nu sunt iarba cea care vorbeste, ca nu sunt praful cel din coltul veacului cel ce paseste agale...Mi-am depasit conditia "fiind".
Am fost tarana pentru o bucata de timp...
M-am saturat "a fi" pentru nimic.
Crezi tu, ca de vor pica stele in luna, se vor naste-mpreuna in alt univers destinele crude, sculptate si ude, pe pietre de sest?
Mi-e dor de nimica'.
Sunt ore, sunt clipa inspre infinit.
Am incetat "a fi" pentru acel trup, pasesc agale spre "a exista".Nu vad umbra ta, mi-e teama sa fiu eu, mi-e teama de mine...
Dar azi, sunt al meu.