COPIL

Sunt si ma cutremur
de mana ce se-ntinde
arzator spre cer.
Nu mi-am inchipuit miscarea,
Rotirea absurda spre adevar.
Rad, suflete, nu ne-nteleg
Muzica se starneste adanc
din alt piept...
Bataia, gandul, nu le-am dorit!
Au fost cuvintele, ciutele,
Multele, ce ne-au lovit
Suflete, iara, de ce ne doboara
Toate ce-n seara ne-au parasit?
De ce nu vine tristetea clara,
Sa ne rasara un infinit?

Razi pruncule, soarele-i sfera!
Nu te ascunde,
Traieste vadit!
Cum, n-ai cuvinte?
Nu-ti trebuie, uite,
Jocul se-nlantuie in infinit!
Sa ne ascundem in umbre de cuget,
Sa nu ne piara...
Dormi linistit !


Copiilor ce m-au facut sa vad ca dincolo de lumea noastra exista o lume purificata de simpla durere de a fi, unde jocul e o uimire, cuvintele sunt mute si sufletul mereu naiv este prins intr-un trup ce refuza sa il asculte...

Ratacire

M-am ratacit aici...
Stiu sigur asta!
Caci ratacirea e a sufletului
Si nu a trupului,
A carnii asteia ce fara s-o doresc,
Ma are ca un sclav sub gheara sa.

Nu pot sa scap...
Idee geniala!
Frang lantul ce ma leaga
De amintirea ta...
Si-atunci, fara regret
Voi rataci cu suflet, trup, oriunde,
Voi sti ca totul este scirs
Sa uite,
Si ca nimicul, dorul sa imi dea...

Comoditate pura, lasitate,
Nemernicie a timpului,
Nu altceva...
N-as frange clipa
Ce nu vrea sa uite,
As frange mana
Ce ar vrea s-o ia!
N-as rupe albastrul
Si-as planta minute,
As lasa zborul doar sa mi le dea...

De aceea nu rup lantul,
Nu strig ura,
E trupul meu legat de tot
Ce m-a cladit.
Realitatea asta...
Simplu, gura!
Lasati-mi sufletul sa fie ratacit !

impresia unei clipe

...iar nu barbar



M-am trezit mirandu-ma ca cerul deasupra mea inca mai exista, ca norii inca se mai plimba in bataia vantului, ca sunt om iar nu animal, grec iar nu barbar...Lunecarea asta a literelor in cuvinte, propozitii, fraze ce capata sens sub priviea mea aproape ca se inlantuie intr-un joc dictat de ceva din exteriorul fiintei mele, cuvintele , ele, nebunele se scriu, mana mi se misca a pustiu, iar nu eu le gandesc...Vad zburand o pasare in inaltul cerului si incerc sa imi explic miscarea pe care aerul, mangaindu-i aripa o tradeaza.Aici jos, nu-i decat pierzare...la fiecare colt de strada vad un suflet cum moare, cum isi canta tristetea amestecand-o cu notele unei muzici prafuite...El singur stie ce a trait si-l vad stingandu-se fara a putea spune cuiva ce a simtit...In jur trecatori, nepasatori alearga timpul ce nu vrea sa se opreasca, alearga sperante false, idei moarte inca inainte de a se naste, un viitor unic...atat de unic incat toti il vom trai...Ce va sa fie de ne vom trezi din visul asta marunt ce ne-a rapit existenta?Vom umbla in intuneric fara de scop, vom cauta norocul miop, vom injura dreptatea legata la ochi si cu capul spart de neadevar...ce va sa vie?
Un viitor chior...