E atata liniste in suflet, Cuvinte...
incat, stand pe-o margine de speranta,
imi simt trecand timpul prin vene...
Genele mi se misca alene
pentru somnul fara de grai...
E atat de ierbos cugetul, Straine,
incat simt vantul brazdandu-mi tacerea...
imi fosneste in urma durerea,
pe drumul ce n-am apucat a avea.
e atat de soare in urma, Lumina,
si-mi pare ca n-am trait nicicand
pentru a fi...
ne-am ales jocul stupid al iubirii
pentru a minti.
E atat de al altuia totul, Suflete,
ca-mi pare a nu fi avut nicicand.
e atat de aspru norocul,
de l-am inmormantat plangand?
Colo, sezi tacut...
Sunt Noapte, esti vant...
Vino de-mi alunga asta urma...
Canta!
si-n notele-amare sa se nasca-n uitare
Un nou inceput!!
