duminică, 31 mai 2009

Despre imbratisare

- Analiza a unui gest de indragosititi
pret de o tigara -


Necesitatea de a imbratisa se reduce la gestul simplu de incolacire a mainilor pe dupa gatul catorva idei, de obicei ale altora, din teama de a nu le pierde asemenea celor pe care tu insuti le-ai avut.
Starea de a tine in brate se transforma dintr-o dependenta psihica de a simti in materialitatea strangerii tale trupul lenes care, desi nu iti apartine il simti in incelstarea stransorii ca si cum ar fi al tau - intr-o dependenta a gestului, de a imbratisa imbratisarea ideii prin trup .E reducerea in sine a fiintelor de la doi la acel unu primordial, alergarea intru gasirea altei fiinte ce va sa te completeze...
Bratele inconjurand carcasa vietuinda numita trup se unesc spre a da nastere unului, singurului eu si tu reunit intr-unul, noi.
E o explicatie pura si simpla a unui gest de afectiune, repetitiv, insolit, niciodata acelasi precum cel pe care il imbratieszi se transforma pe rand in gand, dorinta, vis.
De revine in forma materiala, umbratisarea isi pierede sensul sau, nu ramane decat un gest lipsit de esenta, lipsit de inteles.
Haide doar de-om imbratisa cateva idei pentru a suplini lipsa sensului imbratisarii materiale...
Si cand te gandesti ca sunt cate 2 maini care se cauta in intuneric...

La margine de gand

Iacata-ne, iacata-va
stand in ploaie absurzi si goi
timpul se prelinge dintr-o teava
iar pe talpi ne-atarna greu noroi


Iacata-ma-s verde ca si ora
ce-mi crescuse-n ceafa fara grai
ticaitul putred imi batea amiaza
numai tu in toate nu imi mai erai


Iacata cum zburda fericite oase
peste campuri rosii de neant si hau
si cum nu le pasa astor maini trecute
c-au ucis azi noapte-n vis pe Dumnezeu...

Iacata sunt cel ce iti va tine locul
voi crea destinul atarnand de jocul
intamplarii doar...
Imi reneg trecutul, las' sa-l spele ploaia...
sa se scurga alene-ntr-o gura de canal