Despre neamintiri

Ne-am cautat prea mult pentru a fi asemenea visului purtat printre lungile clipe de dor... Intamplator mi te vad...Nu iti cunosc mirarea, iti stiu doar pasul.In el sta intiparita distanta ce-am pus intre suflete...Spate in spate respiram nestiindu-ne, neintrebandu-ne, nefiindu-ne, stand.
Apasam deasupra amintirilor negrul pamant spre a ierta trecerea ce ne-a facut starini unul de altul...Apasam nemilos pe mormantul fericitelor zile, ingropand cu tacere ce va fi fost...
Adio, deci... ramai cu bine, zambetul meu poarta pe buze un alt nume, un alt chip...
Aproape ca nu cred sa fi stiut candva pe altcineva...
Cine esti?
Esti?
Cine?

Despre ziduri in luna

Singure oasele gem disperarea intr-o carne mult prea absurda pentru a intelege...ne petrecem de secole tristeti ale sufletului iara nu ale trupului pe carari mereu ale altora, ale noastre nicicand...
Intinde-ti mana dreapta...azi vreau sa iti ghicesc destinul brazdat in linii dese asemenea muntilor de lacrimi...Intinde-ti privirea! nimanui sa ii pese de ce timpul azi neaga din secoli iubirea!
N-am priceput jocul de-a viata...n-am fost un bun arheolog desi am sapat adanc intr-insa...n-am descoperit inca nimic ori pate nu era ceva de descoperit ori poate menit pentru a fi descoperit.
Batrane zid! unde mi te cladisi in luna...caut barosul spre a mi te darama insa pasul nu mi te afla...Obosit de a cauta aman trecerea dincolo de caramizile zileleor mele...
M-asez la masa zeilor nenascuti spre a ma vindeca de tine...ridic paharul cu vin intru uitare, spre a ma ierta de mine.
Abia am inceput!