m-am nascut fara noroc...spuse pasul - omului olog...M-am trezit fara de vise-n viata - spuse gandul - omului din fata.
Pentru ce atatea cate s-au trecut?Nu mi-au fost destule orele, de-mi sunt toate precum ceata ce din maini alung?
Pentru ce sa ai, doar ca sa pierzi incet?
Pentru ce sa dai, doar ca sa vezi cum trec?
Nu-mi implu fericirea, n-am ce sa mai adap...setea striga-n coaste- calul imi e schiop...
Pornim la pas, amice, hai, de ne-om tine drumul, sa fim "doi" impreuna, iar nu mereu tot "unul"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu