Mi-a mirosit a tei...in dimineata curgatoare de idei...mi-a mirosit a tei...
Candva aveam si eu unul...
Se facea ca ma departasem de tine si cand nu ne-a mai grait timpul, cand nu ne-au mai crescut amintiri despre noi, se facea ca teiul mi se taiase pe cand umblam aiurea intru negasit.
Se facuse tarziu.
Imi mirosea a tei pustiu, a sunet de picaturi pe tample, a doruri flamande...
Se facea ca nu se mai facuse vreodata tei spre o alta asteptare de-a mea...
Se facea ca nu se mai facea...si miroseam urletul care ne alunga catre altceva, care nu mai era.
Iacata cum un netrebnic de pom imi implanta in coaste ideea de tine...cand eu, zburdand aevea imi imaginam ca imi sunt...
Mi-a mirosit a tei si a uitare, pe cate o carare batuta atat de des, spalata de picurii cei marunti de ploaie intu care m-am sters...
Pom nebun...cu dorul de tine ma impac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu