Uimit fiind te vei intoarce-n tine, gasind locul inimii gol si prafuit...Nu vei fi alinare pentru lungile zile, ci doar timp scurs absurd si prabusit...
De ce nu ne suntem?Pentru ca nu ne-am fost nicicand...Amagirea clipelor ce am avut ne-au purtat nicaieri...Daca intinzi mana la colt de strada, crezi ca-i cineva care sa te vada si sa se-ndure a-ti arunca o moneda de speranta, in viata fiind inca?
De ce sa crezi despre ceea ce e ca de fapt nu se mai afla...E soarata mioapa, destinul ciuntit...Te-ai intors in tine si nu te-ai regasit?
Poate ca n-ar fi fost nimic de aflat...Dorul mi-a murit din pacat, mana natanga nu-mi sangereaza inca implantata fiind in ochiul turbat...
Asemenea acelor vremi nu voi mai fi...nu pentru ca un lucru asemenea altuia nu exista, ci pur si simplu, pentru ca n-am fost nicicand astfel, n-am fost eu...
Da-ti -mi voie sa ma prezint, sunt cel fara de cuvant, sunt cel fara de umblet, un simplu gand, al altuia, cel de azi...numaram ascunzatori departe de suflet, din vremuri, pana azi.
