Uimit fiind te vei intoarce-n tine, gasind locul inimii gol si prafuit...Nu vei fi alinare pentru lungile zile, ci doar timp scurs absurd si prabusit...
De ce nu ne suntem?Pentru ca nu ne-am fost nicicand...Amagirea clipelor ce am avut ne-au purtat nicaieri...Daca intinzi mana la colt de strada, crezi ca-i cineva care sa te vada si sa se-ndure a-ti arunca o moneda de speranta, in viata fiind inca?
De ce sa crezi despre ceea ce e ca de fapt nu se mai afla...E soarata mioapa, destinul ciuntit...Te-ai intors in tine si nu te-ai regasit?
Poate ca n-ar fi fost nimic de aflat...Dorul mi-a murit din pacat, mana natanga nu-mi sangereaza inca implantata fiind in ochiul turbat...
Asemenea acelor vremi nu voi mai fi...nu pentru ca un lucru asemenea altuia nu exista, ci pur si simplu, pentru ca n-am fost nicicand astfel, n-am fost eu...
Da-ti -mi voie sa ma prezint, sunt cel fara de cuvant, sunt cel fara de umblet, un simplu gand, al altuia, cel de azi...numaram ascunzatori departe de suflet, din vremuri, pana azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu