sâmbătă, 14 martie 2009

Despre nimic

Ciudat, cum se reduc toate cele cate sunt, la cateva cuvinte..Maini lunecand speranta intru negasit si asteptari ce par a se hrani cu timp.N-am cantarit vreodata ce inseamna "noi"...am crezut ca e o simpla joaca redusa de la 2 la 1, de la multi, la niciunul...N-am cumpanit vreodata la ce-ar putea sa-nsemne a te vedea prin altcineva, altceva fiind, prin tine...Am crezut ca-i doar o alergare stupida, trisand in jocul asta perpetuu, cu ochii inchisi, cand 2 se facu unul iar "noi" eram ucisi.De ne-am ascunde sub ploaie, atat, jocul asta umed s-ar preschimba-n tacut...Dara, vezi tu, cand Unul nu se mai cauta pe sine, nici cel de-al doi-lea n-ar avea ceva de gasit...Asa ca, sa continuam in a ascunde suflete pe care primul sau al doi-lea le va avea de gasit.Incep numaratoarea, cu fata la zid: o suta, doua sute, trei sute...o mie. Cine nu va fi gata, viata va sti sa il faca sa fie gata...invatam pe parcurs...Ce, pasarile stiu sa zboare din prima?Pun pariu pe cat vrei tu ca pasarile ce au invatat sa zboare au picat de zeci de mii de ori din cuib...cele ce n-au picat, au murit...n-au avut din ce anume sa invete...
Ultimul scapa turma de suflete!!!!
Tre sa semnezi fara prea mare formalitate in coltul din dreapta jos, ca esti de acord cu tot ce ti-am spus, si-apoi toate vor fi ale tale...
Vad ca te miri...Cum, nu intelegi cum toate cate au fost si toate cele ce vor fi, prin insemnele astea ridicole, se transforma in ceva ce-ti apartine?Ei bine, de nu le vrei, da-le te rog altcuiva, caci asemenea tie nici eu nu le vreau, nu le mai vreau...
Cand Doi se facu Unul, ceasul urla-n timpane ca nebunul...si nu am mai fost ai nostri.Doi alerga departe de Unu,neuitandu-se-n urma, alerga dintr-o gluma facuta sortii...Lui Unu nu-i mai ramasese decat numaratoarea, cladita peste el, singurul care nu se abate, care nu se teme, care n-a incetat niciodata sa se mire ca iarba-i iarba, ca cerul e cer, ca totu-i pre inalt cladit fiind din neadevar...
-Final de povestire-

sau...poate ca nu,cine stie?
Unu(l) inca mai alearga, Doi inca nu se stie pe sine...
Spate-n spate stand, tacand, privirile s-or intalni mai greu inconjurand pamantul...dar asa, privirea ce-i atat de departe, ce nu-mi strabate clipa, s-o intalni mai lesne cu a mea..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu