M-am ratacit aici...
Stiu sigur asta!
Caci ratacirea e a sufletului
Si nu a trupului,
A carnii asteia ce fara s-o doresc,
Ma are ca un sclav sub gheara sa.
Nu pot sa scap...
Idee geniala!
Frang lantul ce ma leaga
De amintirea ta...
Si-atunci, fara regret
Voi rataci cu suflet, trup, oriunde,
Voi sti ca totul este scirs
Sa uite,
Si ca nimicul, dorul sa imi dea...
Comoditate pura, lasitate,
Nemernicie a timpului,
Nu altceva...
N-as frange clipa
Ce nu vrea sa uite,
As frange mana
Ce ar vrea s-o ia!
N-as rupe albastrul
Si-as planta minute,
As lasa zborul doar sa mi le dea...
De aceea nu rup lantul,
Nu strig ura,
E trupul meu legat de tot
Ce m-a cladit.
Realitatea asta...
Simplu, gura!
Lasati-mi sufletul sa fie ratacit !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu