M-am trezit alergand umbrele unor idei...Imi scapatau in urma incercarile unor simtiri ce pareau a fi ale altcuiva, departe de fiinta, trupul meu, ca si cum nu as fi fost eu, ca si cum din somnul mult prea adanc din care ma trezisem, m-as fi ridicat din nefiinta si abia atunci as fi inceput "a fi".
Dorurile imi pareau tarzii, vestejite de realitate, rupte din noapte, asezate peste pamantul numit trup, peste gandul mereu infometat asemenea unui lup...
Prietene, Intristatule, dara, nu te innegri asemenea cerului innourat, suntem suflete cu pene, nu ne mai rupem din vremuri blesteme, nu ne mai duram poduri intru cautari lipind tarmuri intre necuprinsele mari...Nu te mania prea tare, tu, Hotare, ca nu ti-am stat...Rascrucea din inima iti seamana pacat, minuni spre inserare n-am apucat a atinge...Dorul nu mi se mai frange.Toate au cedat.
Daca vrei sa scoti pete din haine, inalbeste-le atent cu rabdare...Nu-ti garantez ca va sterge cararea insa cu siguranta o va muta...de la alb, negru, la altceva...Cu totul si cu totul...din aur.Asa erau inelele printeselor din povesti, eram nenascuta pentru acest "a fi", amintirile imi graiau depre ceea ce copil fiind cutezam a visa.
Intinde-ti mana...Mata stii cat costa acu' o paine?Da sa-ti torn in traista ca prea adanca iti fuse napasta...Haide de-oi avea pentru drum...Infometat fiind, nu-ti va sa fie casa, casa si nici umbletul dulceata...Ci cautarea, chin se va numi, te voi petrece zi de zi, ti-oi ascuti durerea-n oase, te-oi face din pamant, matase...
Haidem de-om porni, vremea de-om vremui, nu ne vom opri numa' la "a fi"...
Haidem de-om cauta acel nemernic gand, acel dulce mormant al ideii ce s-o-mplantat in coaste.
Cauta-ti Inima si spune-i:
"de azi traiesti pentru "a exista", nicicand pentru a mai fi"
Sa suflam, Suflete, in papadii, sa ne-agatam de puful cel firav, doara ne-o duce mai departe...
E deschis vad in asta noapte la magazinul din colt...Sa ne cumparam placeri marunte, ce vin in pungute mici si mari, verzi si albastre, sa le-ndesam in traistele noastre pentru cand ne-o fi mai urat...
Suflete, eu am inceput s-alerg!Tine-te dupa mine!Cand nu mai poti zici "piua" si ti-oi da ragaz de-un cot sa rasuflii si sa numeri cati pasi de furnica, de urias, cate ceasuri si cate mamaligi voi avea de facut...
Daca iti iau locul, ma fac imparat si ma prefac ca nu te-am cunoscut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu