Ne-am cautat prea mult pentru a fi asemenea visului purtat printre lungile clipe de dor... Intamplator mi te vad...Nu iti cunosc mirarea, iti stiu doar pasul.In el sta intiparita distanta ce-am pus intre suflete...Spate in spate respiram nestiindu-ne, neintrebandu-ne, nefiindu-ne, stand.
Apasam deasupra amintirilor negrul pamant spre a ierta trecerea ce ne-a facut starini unul de altul...Apasam nemilos pe mormantul fericitelor zile, ingropand cu tacere ce va fi fost...
Adio, deci... ramai cu bine, zambetul meu poarta pe buze un alt nume, un alt chip...
Aproape ca nu cred sa fi stiut candva pe altcineva...
Cine esti?
Esti?
Cine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu