Singure oasele gem disperarea intr-o carne mult prea absurda pentru a intelege...ne petrecem de secole tristeti ale sufletului iara nu ale trupului pe carari mereu ale altora, ale noastre nicicand...
Intinde-ti mana dreapta...azi vreau sa iti ghicesc destinul brazdat in linii dese asemenea muntilor de lacrimi...Intinde-ti privirea! nimanui sa ii pese de ce timpul azi neaga din secoli iubirea!
N-am priceput jocul de-a viata...n-am fost un bun arheolog desi am sapat adanc intr-insa...n-am descoperit inca nimic ori pate nu era ceva de descoperit ori poate menit pentru a fi descoperit.
Batrane zid! unde mi te cladisi in luna...caut barosul spre a mi te darama insa pasul nu mi te afla...Obosit de a cauta aman trecerea dincolo de caramizile zileleor mele...
M-asez la masa zeilor nenascuti spre a ma vindeca de tine...ridic paharul cu vin intru uitare, spre a ma ierta de mine.
Abia am inceput!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu